Interviu cu Aurora Giosa, medic psihiatru.
Jocurile de noroc, dependența de cumpărături online, mâncatul compulsiv, automedicația, consumul excesiv de medicamente și comportamentele impulsive nu sunt fenomene izolate, ci manifestări diferite ale aceluiași mecanism psihic al dependenței. Aceste comportamente duc, inevitabil, la dezechilibre psihice și somatice, deoarece ființa umană funcționează ca o unitate psihosomatică, avertizează medicul psihiatru Aurora Giosa, pe baza experienței clinice.
Potrivit specialistului, dependențele nu diferă fundamental între ele, indiferent de obiectul lor, iar comparațiile de tipul „aceasta este mai puțin gravă decât cealaltă” sunt înșelătoare. Orice comportament compulsiv indică o problemă de fond care afectează atât sănătatea mentală, cât și pe cea fizică.
Comportamentele, oglinda lumii interioare
Din perspectivă psihiatrică, comportamentele sunt singurul indicator vizibil al vieții interioare a unei persoane. Gândurile și emoțiile pot fi negate sau ascunse, inclusiv față de sine, însă comportamentele trădează dezechilibrele interne. Specialiștii se bazează pe limbajul corpului, congruența dintre emoții și discurs, expresia facială și tiparele repetitive pentru a identifica riscurile psihice.
„Tot ce este în interior se reflectă în exterior. Gândirea negativă nu rămâne fără consecințe, chiar dacă este ignorată o perioadă”, explică medicul.
De la comportament de risc la dependență
Diferența dintre comportament de risc și dependență este una mai degrabă teoretică. În practică, odată ce un comportament se repetă și devine dominant, dependența este deja instalată la nivel psihic, chiar dacă nu este recunoscută. Voința nu mai este liberă, iar persoana ajunge să caute exclusiv recompensa imediată, fără efort sau sacrificiu.
Procesul este unul progresiv: de la uz la abuz, apoi la pierderea controlului. Odată experimentată plăcerea, mintea o va căuta din nou, indiferent dacă vorbim despre mâncare, jocuri de noroc, shopping, viteză sau alte comportamente impulsive.
Mâncarea, dependența cea mai dificilă
Printre toate formele de dependență, cea de mâncare este considerată deosebit de complexă. Spre deosebire de alte comportamente, alimentația nu poate fi eliminată complet din viață. Persoana afectată este nevoită să se confrunte zilnic cu obiectul dependenței, ceea ce face autocontrolul extrem de dificil.
În lipsa controlului, apar excesele, comportamentele compensatorii și un cerc vicios care afectează atât sănătatea fizică, cât și echilibrul psihic.
Automedicația și dependența de „soluții rapide”
La vârste mai înaintate, medicul observă frecvent o altă formă de dependență: automedicația. Dorința de a menține funcționalitatea și tinerețea îi determină pe mulți adulți să consume suplimente și medicamente fără recomandare medicală, bazându-se pe informații nevalidate.
Vizitele la domiciliu scot la iveală adevărate „truse medicale” improvizate, cu tratamente luate la întâmplare. În acest context, relația cu medicul este adesea tensionată, iar recomandările specializate sunt puse sub semnul întrebării.
Vulnerabilitate, modele și mediu
La baza comportamentelor de risc stau mai mulți factori: o vulnerabilitate genetică asupra căreia nu se poate interveni, modelele preluate din familie și influențele mediului social și cultural. Plăcerea imediată oferită de comportamentele nocive este urmată de suferință, ceea ce determină reluarea comportamentului și consolidarea dependenței.
Primul pas spre schimbare este acceptarea problemei. Fără această conștientizare, orice intervenție este ineficientă. Chiar și după ameliorare, dependența rămâne latentă și necesită vigilență pe termen lung.
Trauma, vina și autosabotajul
Traumele nerezolvate și sentimentul de vină joacă un rol central în apariția dependențelor. Plăcerea devine un mecanism de amorțire a durerii psihice, iar în lipsa unei lucrări interioare, comportamentele se repetă. Deși trauma nu este întotdeauna responsabilitatea persoanei, procesul de vindecare trebuie asumat individual.
Lipsa stimei de sine favorizează autosabotajul. Persoana nu se consideră demnă de echilibru și bine și ajunge să se pedepsească inconștient prin comportamente nocive.
Autocontrolul, o abilitate care se învață
Autocontrolul nu presupune rigiditate sau restricții permanente, ci capacitatea de a amâna recompensa imediată în favoarea unui beneficiu pe termen lung. Este o abilitate care se construiește prin disciplină, consecvență și limite sănătoase. În lipsa acestui exercițiu zilnic, impulsivitatea devine dominantă, iar riscul de dependență crește.
Motivația reală și schimbarea autentică
Schimbarea durabilă nu apare din frică, rușine sau presiune externă, ci dintr-o motivație internă autentică. Dorința reală de bine personal este singura care poate susține efortul pe termen lung. Fără ea, orice modificare de comportament rămâne superficială și temporară.
Alegeri simple, impact major
Medicul subliniază că echilibrul poate fi susținut prin alegeri aparent simple: crearea unei rutine zilnice stabile, mișcarea regulată adaptată posibilităților individuale și construirea unor relații sănătoase, bazate pe comunicare autentică. Aceste repere oferă structură, siguranță și reduc nevoia de comportamente compensatorii.
Mesajul final
Dependențele nu sunt semne de slăbiciune, ci indicii ale unui dezechilibru interior care necesită atenție și asumare. Fără introspecție, autocontrol și motivație reală, comportamentele de risc se perpetuează, afectând profund calitatea vieții. Schimbarea este posibilă, dar presupune un proces de durată și o relație onestă cu sine.
IMPORTANT
Acest conținut are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical.
• Fiecare caz este unic, iar recomandările pot varia.
• Nu schimba tratamentul și nu te autodiagnostica pe baza postărilor de pe internet.
• Consultă întotdeauna un medic specialist pentru decizii privind sănătatea ta!