Problemele de comportament la copii, în creștere: psihologii avertizează asupra rolului decisiv al mediului familial

Interviu cu Anda Lucian, psiholog.

Tot mai mulți copii ajung în cabinetele de psihologie cu probleme de comportament care le afectează dezvoltarea emoțională, socială și educațională, o tendință aflată în creștere, alimentată de lipsa implicării active a părinților, timpul redus petrecut în relaționare directă și expunerea excesivă la ecrane. Aceste comportamente nu apar izolat, ci sunt rezultatul unui cumul de factori care țin de mediul familial, educațional și social, potrivit observațiilor lui Anda Lucian, psiholog.

Lipsa timpului de calitate și informația nefiltrată, cauze frecvente

În spatele comportamentelor de risc se regăsesc frecvent dezacordurile dintre părinți, expunerea îndelungată la ecrane și accesul la informații online nefiltrate, adesea prost înțelese și aplicate greșit. Interpretările eronate ale unor concepte populare, precum parentingul pozitiv – de exemplu ideea că nu trebuie spus „nu” copilului – pot contribui la apariția dezechilibrelor emoționale și comportamentale.

Comportamente de risc observate în practica psihologică

Printre cele mai frecvente probleme identificate se numără opoziționismul, hiperactivitatea, deficitul de atenție, alimentația selectivă, dependența de ecrane, dificultățile de integrare socială și randamentul școlar scăzut. Aceste manifestări apar mai frecvent în rândul băieților și sunt adesea semnale ale unui mediu perceput de copil ca fiind instabil sau nesigur.

Autoliniștirea și nevoia de control

Unele comportamente, precum opoziționismul, pot reprezenta mecanisme de autoliniștire și reglare emoțională. Atunci când copiii simt că mediul este „slab” sau impredictibil, aceștia pot încerca să preia controlul ca modalitate de a-și recăpăta sentimentul de siguranță.

Comportamente percepute ca „normale”, dar cu risc real

Mulți părinți consideră normale comportamente care implică riscuri din perspectivă psihologică, precum copilul foarte energic, lipsit de reguli, copilul care lovește sau selectivitatea alimentară. Aceste manifestări sunt adesea justificate prin expresii de tipul „fiecare copil e diferit” sau „și eu eram la fel când eram mică”, care reduc presiunea, dar întârzie intervenția.

Reacția părinților și dificultățile în schimbare

Majoritatea părinților înțeleg riscurile atunci când acestea le sunt explicate, însă le este dificil să producă schimbări fără sprijin și îndrumare. Deși dialogul este, în general, deschis, pot apărea bariere precum negarea, mai ales atunci când problema este percepută ca temporară sau „se va regla cu timpul”.

Ce ajută în mod real: sprijin și ghidaj constant

Experiența din cabinet arată că schimbarea este posibilă atunci când părinții și copiii beneficiază de sprijin constant și îndrumare apropiată. Video-urile educative și consilierea individuală sunt considerate instrumente utile în procesul de corectare a comportamentelor de risc.

Rolul specialistului și importanța prevenției timpurii

Medicul și educatorul au responsabilitatea de a semnala onest dificultățile sau comportamentele neobișnuite ale copilului, iar psihologul de a aborda problema deschis și de a oferi soluții practice. Prevenția ar trebui să înceapă devreme, prin educarea părinților și a cadrelor didactice în recunoașterea semnelor timpurii de disconfort emoțional.

Mesajul esențial pentru părinți

Mesajul public transmis este unul empatic și clar: copiii nu au nevoie de perfecțiune, ci de părinți prezenți, disponibili emoțional și dispuși să asculte. Problemele de comportament nu sunt semne de răutate, ci semnale de stres, iar cu atenție, răbdare și ghidaj adecvat, echilibrul poate fi recâștigat.