Stilul de viață riscant, o problemă în ușoară creștere: fumatul și ecranele domină topul comportamentelor nocive

Interviu cu Dr. Corina Teodora Pisică, medic specialist oftalmolog.

Ponderea pacienților cu un stil de viață care îi expune riscului de îmbolnăvire este în ușoară creștere, potrivit observațiilor clinice ale dr. Corina Teodora Pisică, medic specialist oftalmolog. Cele mai frecvente comportamente de risc întâlnite în cabinet sunt fumatul și utilizarea excesivă a ecranelor, iar principalele cauze invocate de pacienți sunt stresul cronic și locul de muncă solicitant. Deși pacienții tineri par ceva mai deschiși către schimbare, în special atunci când beneficiază de sprijinul familiei, medicul atrage atenția că prevenția rămâne limitată de rezistența oamenilor față de schimbare.

Potrivit medicului, tendința de creștere este una ușoară și este influențată de structura de vârstă a pacienților consultați, majoritatea având peste 65 de ani. În cazul acestora, nu se observă îmbunătățiri semnificative ale stilului de viață sau adoptarea unui comportament preventiv. În schimb, pacienții cu vârste între 25 și 45 de ani reușesc într-o măsură ceva mai mare să își organizeze viața mai prudent, beneficiind de accesul la informații din mediul online.

În practica medicală curentă, cele mai frecvente comportamente de risc rămân fumatul și utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale — fie că este vorba despre telefon, laptop sau monitor. Pacienții justifică adesea aceste obiceiuri prin presiunea profesională și stresul cronic, invocând lipsa timpului sau a resurselor financiare pentru un stil de viață mai echilibrat.

Unele comportamente sunt percepute ca fiind „obișnuite”, în special timpul petrecut pe jocuri digitale și rețele sociale, dar și utilizarea produselor cu tutun încălzit. Medicul observă și diferențe clare între grupele de vârstă: la tinerii între 19 și 25 de ani apar frecvent tutunul, produsele cu tutun încălzit și utilizarea excesivă a ecranelor; la adulții între 26 și 45 de ani sunt comune tutunul, stresul cronic și locul de muncă solicitant; între 46 și 65 de ani se adaugă consumul de alcool și grijile financiare; iar la vârstnici (65–90 de ani) se remarcă alcoolul, tutunul, lipsa sprijinului familial, neintegrarea socială și lipsa informațiilor. Această clasificare este explicată prin diferențele de mentalitate, deschidere socială și nivel de înțelegere între generații.

În cabinet, medicul se confruntă frecvent și cu mituri sau convingeri false, precum: „Am analizele bune, ce strică un pahar de țuică?”, „Nu fumez decât tutun încălzit, astea sunt mai bune”, „Un pahar îl bei ca să ai poftă de mâncare” sau „Ce să fac dacă sunt stresat la muncă?”. Astfel de justificări, spune specialistul, întârzie schimbarea și minimalizează riscurile reale.

Cazurile de pacienți care reușesc să reducă sau să renunțe la aceste comportamente sunt puține, dar există.

În opinia dr. Pisică, pacienții ar avea nevoie de instrumente simple și accesibile pentru a gestiona mai bine aceste probleme: ghiduri scurte, videoclipuri explicative, sesiuni de consiliere și grupuri de sprijin. Rolul principal în prevenție îl are medicul de familie, ca prim punct de contact constant cu pacientul, însă și medicul specialist trebuie să explice clar, cu tact și răbdare, riscurile și soluțiile, adaptate fiecărui pacient. Limita majoră rămâne, însă, deschiderea pacientului față de schimbare.

Mesajul public al medicului este unul simplu și direct: „Iubiți-vă sufletul! Iubiți-vă corpul! Iubiți-vă familia și pe cei dragi vouă! Nimic nu e imposibil și greu!”.